Despre noi

     Unele dintre căile insuficient mediatizate precum acvaristica şi teraristica, creşterea plantelor decorative, a păsărilor cântătoare şi de decor, fotografierea plantelor şi animalelor, care sunt practicate în general de oamenii care iubesc natura sunt foarte eficiente pentru atragerea marelui public, în special a copiilor şi tinerilor, în abordarea cu respect şi pasiune a problemelor mediului. Este ceea ce noi numim «educaţie ecologică prin hobby».

     La ora actuală, poluarea excesivă a râurilor şi îndeosebi braconajul fără limite, a dus la dispariţia a circa 40 – 45 % din speciile de peşti de râu în toate ţările europene.

     Prin poluare, mai mult sau mai puţin sunt culeşi toţi poluanţii emişi de industrie, agricultură şi alte activităţi umane din bazinul hidrografic al unui râu.

     În România se estimează că circa 50 - 60 % din speciile de râu de peşti sunt ameninţate cu dispariţia.

     Din cele peste 95 de specii de pești de apă dulce din fauna României mai trăiesc 85 de specii, 10 fiind deja dispărute, iar din speciile marine, mai mult de 2/3 nu mai sunt  întâlnite pe litoralul românesc.

     În prezent circa 20 % sunt la limita dispariţiei: aspretele (Romanichthys valsanicola) – singurul peşte care poartă numele ţării, roşioara termală (Sardinius racovitzai), cleanul mic (Leuciscus leuciscus), cleanul de Maramureş (Leuciscus souffia agassizi - Telestes souffia agassizi),  fusarul (Zingel zingel),  pietrarul (Zingel asper), şalăul vărgat (Stizostedion volgense), văduviţa (Leuciscus iduus), guvidul sau moaca de nămol (Benthophylloides braunneri), sturionii (morun, nisetru, viză, păstrugă, cegă), ţigănuşul (Umbra krameri), zvârluga (Cobitis elongata), moşul cu ghimpi (Pungitius platygaster) s.a.

      Cel mai important proiect pe care îl dezvoltăm în prezent (2022) este Staţiunea de Cercetare pentru Conservarea Biodiversităţii şi dezvoltarea zonei montane, din Frasin-Suceava.

     Prioritatea noastră este să dezvoltăm o bază cu stocuri de reproducători din care vom face an de an repopulări în viitor în apele din România și să avem o rezervă națională de pești pentru situația în care există pericolul dispariţiei speciilor din mediul lor natural.

     Proiectul a fost demarat încă din anul 2002 însă lucrările efective se derulează începând cu anul 2006. În prezent o parte din obiective sunt finalizate (ferma 1 unde sunt crescuti sturioni), o parte sunt parţial finalizate (sediile laboratoarelor şi centrului de pregătire profesională) şi urmează în cel mai scurt timp să demarăm lucrările pentru finalizarea tuturor obiectivelor.

     Ne propunem ca în următorii 5 ani să punem în funcţiune totală această staţiune de cercetare şi să demarăm primele proiecte concrete de populare a râurilor Bistriţa şi Moldova împreună cu autorităţile locale responsabile cu monitorizarea speciilor de peşti.

     Încă de mic copil am fost convins că este nevoie de naturalişti adevăraţi, care să salveze speciile, nu doar să vorbească că ar trebui salvate. Mereu mi-am pus întrebarea: Cine să o facă? Automat îmi venea în minte primul răspuns moral: În primul rând, eu!

     În copilărie am avut un bun exemplu, pe bunicul meu, care îmi povestea din amintirile sale întâmplări şi contacte cu animalele sălbatice. La vârsta de 5 ani am mers cu bunicii şi părinţii în codrul secular Slătioara. Atunci am văzut pentru prima dată o pădure virgină, dar şi respectul comunităţilor locale de atunci pentru această rezervaţie. Apoi, mereu îi spuneam bunicului să împrejmuim o pădurice a noastră de vreo 2 ha din spatele casei şi să o facem rezervaţie, lucru care s-a şi întâmplat în anul 1974.

     În prezent sunt profesor la Facultatea de Biologie a Universității din București, acolo unde mi-am dorit de mic să ajung și să schimb mentalitatea studenților naturaliști, ecologi, biologi, biochimiști, geografi și geologi.

     Am fost nemulțumit de modul scolastic și nerealist în care se făcea educația profesională, mai ales cea cu privire la protejarea și conservarea speciilor și a habitatelor acestora precum și la aplicațiile ecologiei în domeniul tehnic.

     Am realizat un alt mod de aprofundare a cercetării ștințifice și de formare a tinerilor specialiști. Consider că este imoral să teoretizăm la nivel universitar situația unor specii de plante și animale amenințate sau aflate chiar în pragul dispariției și să nu facem nimic decât să arătăm cu degetul vinovații din trecut sau din prezent.

     Mereu am antrenat serii de studenți, unii dintre ei transformându-se în specialiști lucizi și realiști care duc mai departe flăcara salvării speciilor periclitate.

      În anul 1992 am iniţiat şi am fondat împreună cu câţiva colegi ONG-ul „Aquaterra”, specializată în conservarea şi cercetarea biodiversităţii, managementul ariilor protejate, conservarea şi salvarea speciilor de plante şi animale din biodiversitatea României. Apoi, an de an am dezvoltat biobaza „Aquaterra”, am căutat mereu sponsori, am construit 600 de acvarii, 2 fluvarii şi acum construim o mică staţiune de cercetări şi reconstrucţie ecologică a râurilor.

     Cu resurse modeste, sponsorizări și prin proiecte de cercetare am reușit să realizăm expediții pe toate râurile, bălțile, lacurile, fluviul Dunărea, în Delta Dunării și în zona costieră a Mării Negre pentru a evalua zonele de refugiu ale unor specii rare de pești și pentru a identifica habitatele cele mai potrivite în care acestea supraviețuiesc în ultimele lor efective.

     Timp de 20 de ani, împreună cu academicianul Petru Bănărescu, membrii echipei AQUATERRA au reușit an de an, cu resurse proprii, să facă tot posibilul pentru salvarea aspretelui (Romanichthys valsanicola), poate cel mai important proiect al nostru. În acești ani au fost perioade (1994-1996; 1998-2000) în care specia a fost foarte aproape de dispariție. Prin munca noastră complexă (expediții de evaluare lunară a efectivelor, cercetări de telemetrie, activități de publicare a rezultatelor științifice, memorii depuse la autorități pentru stoparea tăierii pădurilor, la administratorii regiilor de apă, pentru mărirea debitului de apă, respectiv pentru respectarea debitelor de servitute ale râului Vâlsan, activități de formare a clubului de copii, a rangerilor și a ocrotitorilor locali, formarea rețelei locale de conservare etc.), am reușit astfel creșterea efectivelor numerice ale acestei specii ameninţate.

     În calitate de consilier al Ministrului Agriculturii în perioada 2005-2008 am contribuit la realizarea legislaţiei de pescuit şi acvacultură, ordinul comun al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), ianuarie 1996 şi Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, de conservare şi protecţie a sturionilor şi organizarea planului regional de conservare în bazinul Dunării cu participarea ţărilor din bazinul hidrografic al Dunării. Am participat de asemenea la Raportul de misiune privind Pescuitul în România 31 ianuarie – 4 februarie 2006 (Patrick Williot – Franţa – Cemagref – MA - EPBx) – Proiect de Înfrăţire RO 2004 IB AG 05 – elaborarea Planului Naţional Strategic pentru Pescuit.

Cu siguranţă şi tu poţi contribui la salvarea speciilor pe cale de dispariţie, acum în ultimul ceas! Te aşteptăm să vii alături de noi !